Politica de produs

Politica de produs



           O conditie  hotarâtoare pentru realizarea unei activitati eficiente o reprezinta necesitatea adaptarii firmei la cerintele mediului economico-social în care aceasta îsi desfasoara activitatea .
            Preocuparile  cercetatorilor în domeniu, de a asigura  o  prezentare complexa , logica , a mijloacelor respective  de  actiune la care  pot apela întreprinzatorii si a modului  de antrenare eficienta a lor , în combinatii diferite , au  condus  la nasterea conceptului  de  marketing-mix , care detine în prezent o pozitie centrala în teoria si  practica marketingului. Creatorul  conceptului  respectiv a fost  profesorul Neil H. Borden , de la Universitatea Harvard , care a identificat initial - în 1957-12 instrumente , respectiv elemente sau ,,ingrediente" , dupa denumirea pe care el le-a dat-o: dezvoltarea produsului  , ambalarea , pretul , marca , canalele de distributie  , vânzarea personala , publicitatea (platita) , promovarea vânzarilor , etalarea , serviciile (post-vânzare ) , logistica , culegerea si  analiza informatiilor.
            Asadar, mixul de marketing reprezinta setul de instrumente de marketing pe care le utilizeaza firma pentru a-si atinge obiectivele de marketing pe piata tinta. Alegerea unui anumit mix de marketing, însa, trebuie sa se faca în strânsa legatura cu factorii de influenta, factori care pot fi, dupa caz, factori exogeni sau factori interni. În cadrul factorilor exogeni intra cererea cu care acestia se adreseaza pietei  si localizarea în spatiu a utilizatorilor , modelele de distributie si  mediul competitiv  în care firma îsi desfasoara activitatea , mijloacele promotionale folosite , pozitia fiecarei firme în cadrul pietei , precum si cadrul  legislativ  în care aceasta îsi desfasoara  activitatea . Factorii interni sunt elementele care definesc produsul, elementele care se refera la pret  si elementele care se refera la resursele  firmei .
            Cu ajutorul sistemului sau informational de marketing , întreprinderea percepe semnalele mediului sau ambient concentrându-se , prin politica de marketing pe care o desfasoara , sa-si adapteze cât mai exact deciziile la exigentele pietei , pentru  cresterea semnificativa  a  gradului sau  de competitivitate . Materializarea acestor decizii se înfaptuieste în cadrul  mixului de marketing , a carui componenta principala este reprezentata de  politica de produs .  
            Politica de produs este deseori comparata cu "inima marketingului ", metafora prin care se încearca de fapt exprimarea ideii ca dezvoltarea de produse , servicii si idei , si conducerea acestora pe piata , de-a lungul ciclului lor vital , se constituie în nucleu al activitatii 848o145i de marketing .
Întreprinderea,  prin oferta pusa la dispozitia pietei , joaca un rol activ în modelarea  cererii  atât a agentilor economici cât si a populatiei .
           Politica de produs reprezinta  conduita pe care o adopta întreprinderea referitor la dimensiunile, structura  si evolutia gamei de produse si servicii ce fac obiectul propriei sale activitati , atitudine ce se raporteaza permanent la cerintele mediului de piata , la tendintele manifestate de ceilalti concurenti.
            Obiectul  de activitate al politicii de produs îl reprezinta bunurile economice în sensul cel mai cuprinzator al termenului , din cadrul acestui concept facând  parte atat  bunurile reale - respectiv bunuri materiale si bunuri imateriale , cât si bunurile nominale . 
În  acceptiunea sa cea mai cuprinzatoare  politica de produs cuprinde :
•    Politica de produs în sens strict
•    Politica sortimentala
•    Politica de service si garantie
Între aceste componente exista o strânsa  conditionare , totalitatea  deciziilor pe care le antreneaza reprezentând continutul politicii de produs .
            Obiectivele urmarite de politica de produs trebuie sa slujeasca scopului activitatii 848o145i economice a întreprinderii , acestea privind modul concret  de alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvata a structurii fabricatiei sau a sortimentului comercializat .
            Strategiile de produs  semnifica  principalele directii în care întreprinderea poate sa-si mobilizeze potentialul uman  , material si  financiar pentru a realiza indicatorii economico-financiari pe care si i-a fixat. În cadrul acestor directii strategice , produsul reprezinta obiectul central asupra caruia actioneaza totalitatea fortelor motrice ale întreprinderii si mediului .
            Efectiv , modalitatile de punere în aplicare a unei anumite strategii de produs se concretizeaza într-un arsenal bogat de tactici sau tehnici de marketing . Ele pot privi schimbari de ordin tehnologic , referitoare la substanta materiala a produsului sau ambalajului , diferentieri de pret în raport cu segmentele de consumatori - tinta , variatii în dimensiunile unei linii de produse , acreditarea unei noi imagini a bunului sau serviciului comercializat , schimbari în structura  canalelor de distributie sau a formelor de vânzare .
            Privita ca un tot unitar , politicii de produs , la nivel de întreprindere i se pot atribui trei sarcini  principale :
•    Introducerea produselor noi  în fabricatie si pe piata  pentru câstigarea de noi segmente de clientela sau umplerea unor nise de piata , factor ce reprezinta un factor central , de succes , pentru întreprindere .
•    Modernizarea produselor  introduse pe piata reprezinta sarcina politicii de produs prin care întreprinderea se preocupa permanent de modelarea prestatiilor sale în asa fel încât sa raspunda cât mai bine modificarilor survenite  în  deprinderile de cumparare  si obiceiurile de consum , consemnate  în timp  , la grupele tinta de clientela vizata pentru produsele respective .
•    Eliminarea produselor "îmbatrânite " se constituie , de asemenea , într-o sarcina a politicii de produs , ce nu trebuie neglijata de întreprindere .
•    Cercetarea produsului este de fapt o componenta distincta a studiilor de piata care are în vedere analiza calitatii  produselor aflate în fabricatie si/sau vânzare , studiul învechirii economice a acestora (prin intermediul ciclului lor de viata) , analiza  circulatiei produselor si urmarirea lor în utilizare sau în consum .
Cercetarea produsului are semnificatia unei analize diagnostic , de natura sa semnalizeze punctele "forte " si cele "slabe " ale gamei de fabricatie sau ale sortimentului comercializat , pentru a permite o fundamentare cât mai adecvata a strategiei  întreprinderii .
Principala orientare ofensiva a politicii de produs este reprezentata de activitatea de inovatie , care priveste nu numai produsul , ci si stimularea capacitatilor creatoare din cercetare si productie , descoperirea de noi materii prime si tehnologii , dezvoltarea service-ului.
           Totalitatea  operatiunilor prin care întreprinderea producatoare confera identitate bunurilor pe care le creeaza reprezinta activitatea de modelare a produsului .
            Pentru protejarea produsului împotriva contrafacerilor acesta se asigura legal printr-un ansamblu de actiuni juridice , din rândul instrumentelor  de asigurare a protectiei legale a produselor si serviciilor facând parte : brevetele de inventie , marcile de fabrica, de comert si de sevicii , modelele de utilitate , desenele industriale , mostrele gustative , denumirea de origine , dreptul de autor  etc.
            O alta componenta a politicii de produs o reprezinta atitudinea fata de produsele vechi , aceasta privind preocuparea întreprinderilor fata de soarta marfurilor cu grad ridicat de obsolenta si  nivel scazut de rentabilitate.


 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one