Politica de pret

Politica de pret


Conceptul de pret
          Preturile în marketing reprezinta o variabila majora pentru formarea si influentarea cercetarii, pentru determinarea volumului si valorii vânzarilor întreprinderii, precum si a marimii veniturilor brute si nete ale acesteia. Preturile influenteaza toate cheltuielile si rezultatele întreprinderii. Beneficiul rezulta ca diferenta dintre veniturile realizate si costuri. O parte din costuri sunt direct legate de volumul produselor vândute, iar costurile. La rândul ei, cererea este în functie de nivelul pretului care determina puterea de cumparare, astfel încât, pretul afecteaza marimea segmentului de piata care constituie tinta eforturilor de marketing ale întreprinderii. Întrucât puterea de cumparare este strâns legata de celelalte caracteristici social-economice ale consumatorului, pretul poate influenta natura calitativa a pietei, ca si limitele cantitative ale acesteia.
•    Elementele determinante ale pretului de desfacere
          Elementele cele mai importante ale dimensionarii pretului de desfacere sunt: cheltuielile de productie; preturile de desfacere ale produselor similare realizate de concurenta si cererea pietei.
•    Determinarea preturilor
          Pe piata internationala sunt practicate diferite procedee pentru determinarea preturilor de catre diferite firme. O analiza a modului general de determinare a preturilor de catre aceste firme trebuie sa deosebeasca preturile de baza sau cele de catalog, preturile de lista etc. si cele care rezulta, în final, din politica preturilor.
            Determinarea preturilor de baza ridica probleme speciale atunci când produsul este nou, fiindca nu se stie daca va exista o cerere pentru acesta. Indiferent, însa, daca produsul este nou sau nu, fazele de analiza sunt urmatoarele:
1.      identificarea consumatorului potential;
2.      estimarea cererii pentru produsul respectiv;
3.      anticiparea reactiei competitiei;
4.      stabilirea cotei de piata;
5.      selectionarea strategiei de pret prin care se poate ajunge la segmentul de piata ales:
        a) Strategia pretului ridicat cauta ca profite de pe urma existentei unei categorii de consumatori care sunt dispusi sa plateasca preturi mai ridicate decât altii, pentru un produs care îi intereseaza.
        b) Strategia penetrarii se refera la fixarea unui pret initial scazut, în vederea patrunderii rapide în segmentele pietei si chiar în fazele finale ale ciclului de viata a produsului.
        c) Strategiile de preturi urmeaza curba de viata a produsului.
6.      corelarea politicii produsului, canalelor si promovarii cu strategia de pret;
7.      stabilirea preturilor specifice - se poate face pe mai multe cai. În general, în practica internationala preturile sunt bazate:
        a) pe costul total plus un adaos;
        b) pe analiza pragului de rentabilitate;
        c) pe analiza marginala;
        d) în legatura cu segmentele cererii;
        e) în functie de competitia existenta pe piata.
Politica preturilor
         Adaptarea sistemului de formare a pretului la difieritele împrejurari impuse de oferirea produsului pe piata, cerintele clientilor si competitia existenta se face prin politici specifice privind rabaturile, alegerea clauzei FOB sau CIF, corelatiile dintre preturile din cadrul unei game de produse etc.
         1. Rabaturile sunt reduceri acordate fata de preturile de baza si îmbraca mai multe forme:
a) Rabaturile oferite intermediarilor ca o forma de plata pentru functiile de marketing executate.
b) Rabaturile pentru cantitatile cumparate
c) Rabaturi pentru activitatile promotionale
d) Rabaturi pentru clientii care îsi achita factura înainte de termen.
        2. Politica preturilor fata de pozitia geografica a clientului se refera la modalitatile de acoperire a costurilor de transport al marfurilor. Aceste costuri pot fi suportate de catre cumparator, de catre vânzator sau pot fi împartite între ambele parti.
a) Pretul la locul de productie. Potrivit acestui sistem, numit si FOB, toate costurile de transport sunt platite de cumparator, ceea ce dezavantajeaza pe clientii aflati la mari distante.
b) Preturi de livrare uniforme. În acest sistem producatorul ofera acelasi pret tuturor clientilor, indiferent de pozitia lor geografica. Metoda este folosita frecvent la vânzarea produselor în care costurile de transport sunt mici în comparatie cu valoarea bunurilor. Pretul de vânzare include o cota medie fixa pentru costul transportului.
c) Preturi zonale de livrare. Piata vânzatorului este împartita în mari zone geografice, practicându-se pentru fiecare câte un pret de livrare uniform.
        3. Politica pretului unic fata de aceea a preturilor variabile.
a) Pretul unic se adreseaza tuturor tipurilor asemanatoare de clienti care cumpara cantitati similare dintr-un produs, si se bazeaza pe încrederea clientului în vânzator.
b) Preturile variabile sunt negociabile, astfel încât aceasta politica se refera la vânzarea unor cantitati asemanatoare la cumparatori similari, dar la nivele diferite de preturi.
c) Politica preturilor în functie de gama de produse urmareste stimularea vânzarii tuturor articolelor. În acest scop, articolele unei game sunt considerate interdependente, iar preturile diferentiate ale acestora devin expresia acestei complementaritati. Ca atare, modificarea unui pret va afecta preturile celorlalte produse, modele, calitati, marimi înrudite, mai ales daca acestea sunt vândute toate pe aceeasi piata.
d) Politica determinarii revânzarilor, pentru a mentine un anumit nivel al pretului, se refera la controlul producatorului asupra pretului practicat de catre verigile din cadrul lantului de distributie.
e) Politica reducerii temporare a pretului la unele articole selectionate pentru atragerea clientelei
f) Politica garantiilor fata de declinul pretului. În cazul produselor supuse fluctuatiilor cererii se practica, uneori, o întelegere între producatori si comercianti, prin care primii se obliga sa asigure o compensatie, daca vor reduce pretul într-o perioada de timp stabilita.
           4.  Politica pretului psihologic. Acest pret este presupus a produce manifestari ale cererii bazate pe reactii emotionale, mai curând decât pe consideratii economice.
Formele acestei politici sunt urmatoarele:
a) Pretul input , de exemplu: 0,99 lei în loc de 1 leu;
b) Pretul traditional, pe care producatorul nu vrea  sa-l schimbe, de exemplu: pretul chibritelor, al unei cesti de ceai etc.;
c) Pretul de prestigiu este un pret ridicat practic; este vorba de cazurile când produsul este unic sau distinct sau când vânzatorul are o reputatie deosebita în domeniul respectiv (îmbracaminte de moda, bijuterii etc.).


 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one